De ani de zile astept un astfel de motiv, pentru a ii dedica un articol din suflet Cainelui, unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut sipe care o sa ii am vreodata. Este de fapt mai mult decat atat, este un adevarat frate, deoarece a fost “adoptat” de peste 15 ani in familia mea.
Ne-am cunoscut pentru prima data in 1998, in cadrul primului meu club columbofil, ICCF Bucuresti. Si desi au trecut “doar” 20 de ani, columbofilia era mult mai “calda” atunci, si oamenii mult mai OAMENI. Nu erau aproape deloc mistouri gratuite, iar incepatorii precum eram eu atunci, erau tratati foarte frumos. Nu pot uita nume precum nea Sandu Dinicu, nea Misu Jilaveanu, nea Petre Marin, Tudose Ion, si multi altii. Toti s-au purtat foarte frumos cu mine, desi veneam cu porumbeii in doua lazi de rosii mari, adaptate pe post de burduf si pline de sarme ruginite. La fel a fost si Cristi, m-a luat sub aripa lui imediat! A fost, este si va fi un OM si un columbofil aparte, si cred ca asta m-a atras din prima secunda la el. Nu exista internet columbofil in acea perioada, si in afara de cartile maestrului Georgica Popescu, legatura cu Vestul era aproape inexistenta. Eu am avut mare noroc cu un mentor precum domnul Corneliu Cretulescu, care imi imprumuta mereu materiale de citit din Vest. Astfel inca de la debutul meu in columbofilie, am fost la curent cu tot ce este nou, si asta m-a ajutat mult, nu doar in columbofilie cat si in viata, deoarece prin prisma columbofiliei am cunoscut oameni fabulosi. Era logic ca in acei ani sa fiu pasionat de porumbeii Cretulescu in principal. La prima vizita in voliera lui Cristi in 1998, am vazut aproape doar porumbei originali adusi din Vest, dar fara origine cunoscuta. Marea majoritate. Nemti, olandezi, belgieni, englezi, iugoslavi etc. Singurii porumbei romani erau niste puri Dordeni de o frumusete rara, de la regretatul Dorinel Munteanu din Fagaras cu care Cristi era prieten bun, si niste descendenti directi ai originalilor de Vanbruane importati de catre maestrul Ioan Carmazan care in timp ne-a fost mentor columbofil amandoura. De ce doar originali fara origine? Pentru ca Cristi urmarea sa isi creeze propria lui familie, strict dupa mana lui si dupa instinctul lui interior fara sa fie influentat de pedigree(in care crede) sau de falsi profesori columbofili. Am plecat cu 8 porumbei in urma primei vizite, vanduti la preturi modice, pentru a ma ajuta. Mult mai ieftini decat cei pe care ii cumparam constant in acei ani de la dl Cretulescu. Primele mele rezultate din porumbeii de la Cristi au venit. Si mai departe in timp, fostul meu coleg de facultate, Ivan Radev a ajuns campion de maraton in Bulgaria, cu descendenti directi din porumbeii de la Cristi pe care eu i-am luat in 1998, si ai caror descendenti i-am facut cadou din suflet lui Ivan.
Fratia mea cu Cristi este “majora” deoarece anul acesta a implinit 20 de ani. Si insist mai mult pe OMUL Cristi deoarece cu siguranta OMUL defineste COLUMBOFILUL , NU invers!!! De ce credeti ca este atata ura in columbofilia romaneasca, de ce credeti ca exista 3 federatii??? Pentru ca am uitat sa fim pur si simplu OAMENI, am uitat insasi esenta cuvantului … OM. Cristi m-a dus la prima mea expozitie columbofila, Cluj 2001 ! Parca ar fi fost ieri!!! Doamne si ce iarna grea era. Am plecat doar noi doi cu un Tico pe nametii aia, singuri pe tot Dealul Negru. A fost pentru prima si ultima oara cand am vazut Dealul Negru pustiu pustiu. Chiar radeam cu el, si ne gandeam ca daca se strica masina, eram mancati de ursi. Am ajuns si ne-am intors cu bine. De atunci incepand, minim 10 ani de zile am fost impreuna la fiecare expozitie columbofila, indiferent de federatie. Deja lumea cand vedea pe unul dintre noi, ne intreba de celalalt. “Unde-i doctorul??, “Unde-i Caine?”.
Si cum nimic nu este intamplator in viata, prin Cristi l-am cunoscut pe alt OM minunat, si un alt frate de suflet – Petre “Bebe” Petre. In 2002 am fost pentru prima data cu Cristi la Bebe. Atunci Bebe mi-a amintit ca ma stia din 1998 din curtea d-lui Cretulescu, ne intalnisem odata accidental, dar nu mai tineam minte. Ca si cu Cristi, si cu Bebe a fost simpatie reciproca instantanee. Bebe dintotdeauna a avut o matca fenomenala! Dintotdeauna Bebe a investit masiv in porumbeii. Bebe i-a facut cadou doi pui lui Cristi in acea zi. In urma vizitei la Bebe, ne-am oprit la Cristi unde eu aveam masina. Cristi uitandu-se la cei doi pui, imi zice :”Ba asta este gutanos rau de tot asta, l-am luat pentru cum arata parintii si pentru valoarea parintilor, dar nu imi place deloc, prea gutan, il vrei?” … Bineinteles ca l-am luat, deoarece si eu ii vazusem parintii in boxa individuala la Bebe(cati aveau boxe individuale in 2002 in Romania?), si mai ales le vazusem pedigreele. Si cu toata modestia, inca de pe atunci aveam o cultura columbofila solida, si am stiut ca parintii acelui porumbel sunt unici in Romania. Costasera 5000 de marci in 1992(!!!), iar Bebe ii luase de la dl Sarateanu Liviu de la Sibiu(un alt OM cu suflet mare!). Acel pui “gutanos” a devenit cel mai bun reproducator pe care l-am avut vreodata – “Normanul batran”,care traieste si reproduce si astazi, chiar daca la 50% din capacitate! Daca Universul nu ma intersecta cu Cristi, nu ajungeam la Bebe, nu in 2002 cel putin, si cursul vietii mele columbofile ar fi fost altul. Din aceasta scurta poveste sa NU fiti carcotasi si sa va ganditi ca Cristi nu avea sau nu are (ARE va spun eu!!!) mana la porumbei. Din aceasta scurta poveste nu trebuie sa uitam, in aceasta societate PUR materialista din pacate ca … “Dar din dar se face” !!!
De atunci si pana in prezent, atat eu cat si Cristi am primit zeci si zeci de porumbei cadou de la Bebe. In acest moment atat eu cat si Cristi avem la matca porumbei de la Bebe. Si acum in 2018, dupa 16 ani dupa ce bunul Dumnezeu a vrut sa ne intalnim toti trei, inca suntem prieteni buni, si Bebe ne ste ca un frate mai mare.
La ora actuala, nu cred ca am atatea amintiri comune frumoase precum am cu Cristi, cu nimeni. Si asta spune multe pentru cei care ma stiu cu adevarat, adica putini, foarte putini. Prietenia noastra nu a insemnat si nu inseamna doar porumbei, probabil din acest motiv este si atat de trainica. Avem zeci sau poate sute de nopti “pierdute” impreuna. Avem vacante petrecute impreuna. Este unul dintre prietenii mei care au intrat instant in familia mea si in sufletul parintilor mei. Regretatul meu tata l-a iubit ca si pe copilul lui, si fara sa exagerez, de 2-3 ori pe saptamana ma intreba ce mai face Cristi, sau Zieghe dupa cum l-am botezat eu in urma asemanarii cu fostul international german. Desi nici eu, nici Cristi nu avem fete de bibliotecari, am citit in ultimii 10 ani carti de spiritualitate si dezvoltare personale, cat altii nu au citit intr-o viata. Si nu este o afirmatie aroganta, este o realitate, si cred ca nici macar 1% dintre voi nu stiati asta despre el, si simt ca este corect si frumos sa amintesc si acest aspect, intr-o societate bolnava in care cititul zilnic a devenit o “rusine” sau o “slabiciune”.
Tocmai aceasta cultura generala din ce in ce mai stufoasa si mai profunda, ne determina sa vedem viata si columbofilia ALTFEL. Tocmai aceasta viziune asupra existentei diferita pe care o avem, ne-a facut CONSTIENTI de faptul ca oricand o poti lua de la zero atat in viata cat si in columbofilie, daca te iubesti pe tine insuti cu adevarat! Pentru ca de la iubirea de sine, pe langa alte multe efecte secundare minunate, vine si o incredere totala in tine!
Exact in anul in care Cristi a pornit pe un nou drum in viata, fiind singur printre straini(desi oamenii ca mine si ca el nu sunt niciodata singuri cu adevarat), Universul l-a rasplatit cu aceasta binemeritata victorie. Si acesta este doar inceputul tineti minte. Pana in momentul in care nu vom reusi sa gasim un echilibru intre viata de familie, viata sociala si columbofilie, NU vom fi columbofili de top(decat “focuri de paie”), si in acelasi timp vom uita sa fim si oameni. NU vei ajunge un mare campion daca in mintea ta pui pe primul loc viata columbofilia si uiti de restul ecuatiei, ecuatia care nu este altceva decat viata insasi. Si inca aud ineptii de genul :”Sa miste nevasta in fata mea impotriva porumbeilor? O calc pe cap si raman cu porumbeii.” Cati cretini patologici si cate suflete ratacite.
Felicitari fratele meu din alte vietii! Esti un columbofil aparte, unic, si chiar ai o mana diferita si speciala la porumbei! Sa ne revedem cu bine! Multumesc pentru o prietenie de aproape un sfert de veac! TE IUBESC! 🙂
PS: Vei da multe beri pentru victoria asta, stii ca duc mult :)))))))) Si le vom bea impreuna fie langa batranul Sfinx in Bucegi, fie sub magicul cer instelat din Vama Veche, atat de draga noua 🙂
* RO18/ 1139207 – loc 1 Finala Arad OLR FCI 2018 & loc 7 As !!!!
Tatal femelei invingatoare – un porumbel de NOTA 10 din toate punctele de vedere !!!
Parintii femelei castigatoare;
