Maurice Voets;
Un minunat articol marca Ad Schaerlaekens. Un articol in care Ad atrage atentia si catre lucrurile “nevazute” ale columbofiliei, lucruri de care ne lovim zilnic si in viata noastra de zi cu zi, dar pe care de cele mai multe ori le catalogam drept coincidente. Nu exista coincidente dragii mei, si viata nu se rezuma numai la ceea ce vedem, la lucrurile palpabile, materiale. Universul in care existam este mult mai mult decat atat. Si implicit columbofilia in genere, si porumbeii nostrii in mod special se raporteaza la acest Univers si la legile lui stiute si nestiute.
Il las pe Ad sa inceapa :
“Un columbofil pentru care am avut intotdeauna un mare respect a fost Maurice Voets. Mare campion si implicit mare om. De multe ori mi-a adus aminte de Albert Marcelis. Amandoi au fost extrem de sinceri intotdeauna si au afirmat ca nu pot garanta cu nimic pentru nici un pui pe care il vand.
VOETS
Pe Maurice l-am cunoscut in 1989, an in care urma sa intre in istoria columbofiliei belgiene. Maurice s-a nascut, a trait si a activat ca si columbofil in celebra provincia Antwerp, locul de nastere al porumbelului voiajor si provincia cu cea mai puternica concurenta de viteza din lume. Pana in 1989 Antwerpul era impartit in 3 zone mari. Dar columbofilii incepusera sa isi doreasca sa zboare din numeric mai mare, lansari de 10.000 de porumbei, s-au mai mult, exact ca si in Olanda. Astfel pentru 1989 s-au decis sa se uneasca sub o singura organizatie provinciala. Succesul initial a fost rasunator, prin numericul porumbeilor lansati. Prima etapa a fost caracterizata de canicula si vant puternic din fata, si locul 1 pe lansare a fost castigat de catre Maurice Voets. In weekendul urmator, acelasi numeric mare, aceeasi canicula, si acelasi vant din fata. Castigator din nou Marurice Voets !! Deja columbofilii cu state vechi intelesesera ca nu mai poate fi vorba de o intamplare. Al 3 lea weekend, vremea a fost innorata, si pe tot parcursul batea un vant puternic din spate. Toti isi frecau palmele de bucurie, si sperau la un loc fruntas in pofida lui Maurice. Cu toate acestea Maurice a castigat si aceasta etapa magistral. A fost un sir de victorii unice, care au dus la finalul noii organizatii provinciale. (n.a – chiar asa peste tot se fuge de concurenta? daca stam bine si ne uitam, din 1989 pana in prezent, numarul columbofililor belgieni este intr-o continua scadere, implicit numarul celor din provincia Antwerp. Tragem o concluzie extrem de logica – doar unitatea este trainica, doar unitatea rezista testul timpului).
Doua lucruri
Deoarece am fost intotdeauna in cautare de porumbei de sprint, va imaginati la cine am mers imediat dupa finalul sezonului ’89. Bineinteles ca la Maurice. Din momentul in care ne-am cunoscut am ramas prieteni apropiati pana la moartea acestuia. A fost o simpatie reciproca si instatanee intre noi care nu poate fi explicata in cuvinte. Nu pot sa ma gandesc la Maurice, fara sa nu imi vina in minte doua intamplari legate de el:
– La un moment dat, un columbofil asiatic m-a rugat sa ii cumpar o serie de pui de la Maurice(30-40). Cand m-am dus sa ridic puii de la Maurice acesta mi-a spus ceva ce nu voi uita niciodata : “Cred ca sunt sanse rezonabile ca 1-2 dintre ei sa buni “!!!!( trecand peste aspectul fizic, acestia aratand super la mana). Nu povesti inutile, nu basme, doar un simplu :“exista sansa”.
– Nu pot sa uit niciodata pe cine am intalnit intr-o vizita la Maurice. Nu l-am recunoscut, dar era columbofil si am inceput sa vorbim despre imperecheri. La un moment dat mi-a spus: “Ierni intregi le-am pierdut completand caiete intregi despre posibile perechi. Dar in ultimii ani am inceput sa practic imperecherea la liber, si rezultatele sunt infinit mai bune decat in trecut.”
“Acel domn era Karel Schellens”, mi-a spus Maurice dupa ce acesta a plecat. Am ramas blocat. ACEL Schellens. Omul care in acei ani cumpara multi porumbei, si cumpara cei mai buni porumbei, neavand limita la cheltuieli.(n.a – aici vreau sa insist putin, deoarece si in Romania se discuta foarte mult pe afirmatia asta cu imperecherea la liber. Lucrurile nu sunt atat de simple, si de aceea trebuie sa citim mereu cu atentie si cu profunzime. Foarte putini dintre noi pot realiza astfel de imperecheri. Motivul? Calitatea per totala a porumbeilor din crescatorie. Si nu ma refer aici la pedigree, la linii si la cat au costat. Ma refer strict la calitatea lor fizica, la sanatate, si la vitalitate ca un tot intreg. Cand avem de exemplu 5 perechi la matca care arata perfect la mana, care au origine dovedita, automat putem incerca imperecherea la liber. Sa nu uitam ca in salbaticie, in natura, absolut toate speciile se imperecheaza la liber, sau din dragoste daca vreti. Automat ca din imperechere din iubire rezulta produsi mai viabili din toate punctele de vedere. Acesta este un subiect extrem de important si in columbofilie si foarte putina lume vorbeste cu adevarat despre acest lucru, si chiar si mai putini tin cont de el. Marele Karel Schellens avea asemenea material genetic de calitate la dispozitie. Plus ca ajunsese la varsta la care stia ca iubirea joaca un primordial atat in viata omului, cat si in viata porumbeilor. Poate pentru multi dintre voi astfel de lucruri par basme, dar doar vizionarii au mers cu adevarat inainte. Si discutand asemenea subiecte in 1989, Maurice Voets si Karel Schellens pot fi numiti vizionari, pentru ca mari campioni stim deja ca au fost. Cu toate acestea nu recomand imperecherea la liber incepatorilor din motivele mentionate mai sus.)
Noroc
Columbofilul asiatic care a cumparat seria de pui de la Maurice, mi-a lasat doi pui mie drept comision. Nu am regretat niciodata. In special “34” mai tarziu botezat “Superman” a fost o adevarata senzatie. Acesta a reprodus Asi Nationali, Campioni Nationali si porumbei Olimpici pe mai multe generatii, pentru numerosi columbofili, printre care ii amintim pe : Bros Ulrich, Rene vd Zeijde, Poessenauw sau Eric Limbourg.
Tot inainte
In acel an ’89 eram deja constient de faptul ca noile importuri trebuiesc imperecheate in primul rand cu cei mai buni porumbei ai tai. Si cu toate acestea, toti columbofilii din lume care vin si ne cumpara porumbeii, ii imperecheaza intre ei, pentru a pastra linia sau numele pur. Mare greseala am considerat atunci. Si sa va explic de ce. Daca imperechezi un porumbel proaspat cumparat cu unul bun de-al tau, ai doar un semn de intrebare-“?”. Daca imperechezi doi porumbei noi intre ei, doua necunoscute adica, ai doua semne de intrebare – “?” . De aceea am imperecheat cei doi porumbei de Voets cu ce aveam eu mai bun in acel moment. Dar ce sa vezi ??? Nu au vrut sa se imperecheze. M-am chinuit vreo luna sa ii imperechez cu diferiti parteneri si nu am reusit. M-am enervat si i-am pus intr-o voliera libera de plasa. A doua zi i-am gasit imperecheati. Acestia au devenit parintii lui “Superstar” si a multor reproducatori de mare clasa.
“Home Alone”(NL98-5812162) o poveste pe aceeasi linie
Tatal lui “Home Alone” este tot un porumbel legendar – “Ace Four” 96/145. Atat el cat si sora sa de cuib “144” au fost zburatori exceptionali, si bineinteles ca din asemenea porumbei vrei sa opresti pui. Dar din nou am trait aceeasi poveste ca si cu porumbeii de Voets. “Ace Four” a refuzat toate femelele cu care am incercat sa il imperechez. Se pare ca nu vroia decat o singura femela din voliera, si aceasta era o sora buna cu tatal sau, dar nu am vrut sa ii imperechez astfel, deoarece erau mult prea consanguini. Pana la urma am cedat dorintelor campionului meu, fiind finalul unui sezon minunat, si dorind ca acesta sa isi primeasca meritele pe deplin castigate. Un singur pui a vazut lumina zilei din aceasta pereche. Un pui care mai tarziu avea sa castige locul 1 din 13.201 porumbei cu 5 minute avans fata de locul doi De aceea l-am botezat “Home Alone”(Singur Acasa) . Frumoase lectii ne mai da natura uneori nu ? 😉
(n.a Imi aduc cu placere aminte acum de o intamplare traita pe pielea mea. L-am mutat la matca pe porumbelul meu Toma P 33, dupa ce acesta a devenit campion national demifond maturi FRSC. A doua zi, din toata voliera de matca l-am gasit imperecheat cu mama sa. Aproape il orbise in bataie pe masculul cu care aceasta era imperecheata, si si-a adjudecat atat femela lui cat si boxa. Coincidenta ? Eu unul nu cred )
De asemenea si tatal lui “Home Alone” , “Ace Four” a fost rezultatul unei imperecheri din pura intamplare. Iar referintele pe care acesti doi porumbei le-au reprodus si le reproduc si in prezent pe mai multe generatii, greu vor mai fi egalate de cineva.
Altii sunt de aceeasi parere
Toti campionii sunt de acord – sa reproduci un super campion este mai mult o chestie de noroc decat de stiinta. Chiar si legendarul “Kannibaal” al lui Van Dick a fost rezultatul unei imperecheri norocoase, sau la liber daca vreti.
Zebrele
Un articol despre micutele zebre, pasari binecunoscute de colivie, provenite indeosebi din Australia m-au determinat sa scriu acest articol. Titlul articolului era :“Puii nascuti din imperecheri din dragoste prezinta mai multa vitalitate”. Cercatarile erau facute de crescatori de zebre profesionisti. Timp de cativa ani au imperecheat un lot de zebre la liber, si un altul prin imperecheri fortate. Puii rezultati din imperecherile la liber erau mult mai sanatosi, si mult mai plini de vitalitate. In foarte multe articole de profil din presa de specialitate de astazi, s-a dovedit ca, indiferent de specie, puii nascuti din dragoste(afinitate) sunt mult mai sanatosi si mai plini de vitalitate. “Afinitate la porumbei” este un termen pe care cu siguranta marele Karel Schellens nu l-a cunosut in acei ani, dar l-a inteles pe deplin.
